Fire sociabila

Cand esti blogger, in special la inceput, te gandesti foarte mult la trafic, la promovare. Dar la asta se gandesc si cei mai “vechi” in domeniu. De exemplu v’am spus in nenumarate randuri ca eu am stat jumatate de an in anonimat si nu stia mai nimeni de existenta blogului meu si de aceea inca ma consider un blog micut, dar acceptabil pentru restul lumii si mai mult decat perfect pentru mine, dar evident o parte din mine isi doreste promovare, motiv pentru care m’am inscris in portalul Bloguri-WordPress.ro in categoria Social Media. De ce categoria asta? Portalul ofera 5 categori si dintre ele aceasta ma reprezinta cel mai bine, pentru ca sunt (consider eu) o fire sociabila  si aici m’as incadra cel mai bine.

Portalul imi ofera sansa de a obtine promovarea pe care o doresc si in acelasi timp imi mai ofera ocazia de a intalni noi persoane, la fel de sociabile ca mine, si prin asta ma refer la categoria in care m’am inscris si eu, social media, dar si din alte domenii, celelalte 4 categori.  

Concentratie maxima

Cand n’ai profesor si faci ce’ti trece tie prin cap e cam greu sa inveti un program de la 0, nu? Cel putin pentru mine e, si normal ca nu, nu ma uit pe youtube la tutoriale, nu citesc tutoriale pe google ca doar eu sunt eu si trebuie sa’i dau cumva de cap. Da, mi s’a mai spus ca sunt o fire a naibi de incapatanata…si ce e drept, nu pot sa neg.

Si uite asa…eu de vreo 2 zile…bine una si putin, incerc sa invat sa lucrez cu un program de editat video…sper sa merita tot efortul asta si sper sa reusesc sa ma descurc cu el. Daca ma vedeti…cu n’spe mii de foldere deschise, cu 3 programe care’mi convertesc/taie/redimensioneaza videouri, 2 documnte word, 1 notepad cu n’spe mii de siteuri de unde as putea sa descarc cumva o alta versiune a programului si eventual si un keygen (serial/licenta) , cu castile cand pe urechi, cand pe cap, cand pe gat, cand jumate-jumate si cu o concentratie de a intrat mama la mine in camera de cel putin 5 ori si eu nu am observat si nu am auzit nimic din ce a spus, chiar daca nu aveam in momentul ala castile pe urechi.

Si da, pana acum, nu am rezolvat nimic. Sunt varza, stiu si eu asta!!!! Am invatat sa fac niste chestii, nu sunt chiar tot la 0, dar mai trebuie sa lucrez muuuult pana sa’mi iasa si mie un filmulet calumea.

Cine ma pune sa fac asta? Dracu stie…mi s’a pus mie pata pe crbl sa invat sa lucrez cu un program de editat video sa pot sa’mi editez mai tarziu un video. Si doar stiti ca daca mi se pune pata pe crbl sau incepe piticu sa’mi danseze pe creieras nu mai poti sa ma faci sa ma razgandesc si o tin pe a mea pana la final. Asa si cu asta…vad ca nu prea’mi iesi si ar cam fi necesar sa ma uit si eu la niste tutoriale, dar nu domle, pata asta de pe crbl s’a vorbit cu piticul de pe creieras si nu vor sa ma lase deloc…sa stau si sa ma enervez in continuu ca nu’mi iese cum vreau eu pana cand reusesc sa fac ce am in minte, sau macar pe aproape.

Ohh si sa va mai spun ca in timp ce ma concentram aici mi’a sunat telefonul de 4 ori consecutiv si eu nu am realziat? Hai sa va spun. Eram in momentele alea de concentratie maxima, messul il aveam inchis, muzica oprita, facebookul inchis, nu aveam nicio legatura cu mediul online , telefonul nu era pe vibratii, era pe normal, si in momentele alea fixatia mea de a controla telefonul din 15 in 15 minute doar ca sa’l deblochez si apoi sa’l blochez disparate complet, nu mai am nicio treaba cu nimic cand ma concentrez la maxim. Si la un moment dat, imi amintesc ca am niste poze si un filmulet in telefon pe care nu le’am descarcat si pe care as putea sa incerc sa le folosesc si iau repede telefonul si il conectez la calculator. Cand il conectez trebuie sa’i dau “turn on” si cand iau telefonul sa activez treaba asta vad ca am apeluri nepreluate si 2 mesaje. Ma uit…4 apeluri nepreluate consecutive si 2 mesaje de la aceiasi persoana. Il sun si ii povestesc, imi spune ca am inebunit si ca in curand o sa o iau razna la propriu. Poate ca are dreptate…adica in momentele in care ma concentrez maxim pe o chestie la calculator (in special, dar nu numai) ma rup de tot ceea ce in jurul meu, ma rup de realitate intr’un fel. Dar nu stiu sigur daca asta e de bine sau de rau? Adica pe de’o parte e bine pentru ca ma focusez pe o singura activite, ma rup de realitate nu’mi distrage nimic atentia si pot sa ma concentrez doar pe treaba mea, dar pe de alta parte poate are dreptate si prietenul asta al meu si chiar o sa o iau razna la un moment dat daca am ajuns sa nu mai realizez ce se intampla in jurul meu. 

Miercurea fara cuvinte(24)

Meloman pentru o zi(13)

"Meloman pentru o zi" este ideea lui Sorin

Rasucire la 90 de grade

Cand am cotrobait prin “cutia cuamintiri” v’am mentionat ca din totdeauna am vrut sa dau la politie, pana cand am intrat la liceu, si tot acolo am spus ca o sa explic asta separat. Pai, sa va explic, nu? Defapt nu sa va explic, sa va povestesc, chiar daca nu e asa mult si nici prea interesant…bine, pentru mine este.

De cand ma stiu mi’a placut sa ma joc cu pistoale, de orice natura, cu apa, cu bile, cu tinte, improvizat din lemne, cu ventuze, etc etc etc. Ca o mica paranteza, cu cel cu tinte nu m’am jucat foarte mult pentru ca eu si frate’miu trageam unu in celalalt si alea lasau semne, si tot din cauza asta nici cu bilele nu ne jucam in casa prea mult…dar ne mai si jucam…de exemplu intr’un timp insiram pe usa de la dormitor (deschideam usa si le puneam pe partea aia de sus de la toc) tot felul de jucarioare care sa stea acolo nemiscate si incercam sa le tintim sa cada. Da, eram niste lunetisti cu bile, si cu sageti improvizate trageam intr’o bucata de polistiren pe care lipeam o foaie pe care erau desenate cerculete…un fel de darts improvizat…sagetile erau interesante, erau facute din: un bat de chibrit, un bold, ata de cusut si foaie pentru foarma aia din spate care sa’i dea forma aerodinamica si sa poata sa zboare Asaaa sa mai inchidem si paranteza asta ca s’a facut cam mare si sa revenim la politia mea. Deci pana acum avem una bucata: imi placea foarte tare sa ma joc cu pistoalele de orice natie. Dupa, imi placea uniforma faorte mult. Si mai imi placea ideea de autoritate, de putere. Adica, normal, nu ma imaginam gargea sau cap de creta de la circulatie, nu, ma gandeam la ceva mai palpitant, cu interventii, cu impuscaturi, cu morti, cu raniti, cu arestari spectaculoase, cu munca la birou, cu investigatii, cu criminalistica, din astea. Si astfel de persoane sunt persoane cu putere, nu? Sunt. Si mi’am dorit din totdeauna sa fiu si eu asa. Prin generala incepusem ca constientizez proba aia fizica la care picau multi si ma descuraja putin, dar ma gandeam ca daca ma antrenez o sa fie ok si acolo si ma gandeam sa dau la academia de subofiteri de la Campina, dar in a 8’a am aflat ca au facut’o post-liceala…trebuie sa am minim 10 clase sa ma duc acolo. Si atunci mi s’a taiat tot elanul…adica ce trebuia sa fac? Sa fac 2 ani mate-info si dupa sa ma las de liceu sa ma duc la subofiteri? Nu are niciun rost…si sa dau acum…adica la anu… la academia de politie, iar nu mai are niciun sens, nu mai am nici macar conditia fizica pe care o aveam in generala si nici asa tare nu ma mai pasioneaza…

Si uite asa …de cand ma stiu am visat la academia de subofiteri de la Campina si intr’un final am ajuns la Liceul de Arte “Ionel Perlea” pe mate-info, intensive info…si mai departe cel mai probabil o sa ajung la Universitatea Politehnica din Bucuresti…

Antreprenor iscusit sau...?

Astazi iar sunt in pana de idei, ca de obicei, asa ca m’am gandit sa va povestesc despre o faza din vacanta aia pe care am avut’o de Paste. Daca va mai amintiti am stat la tara aproape o saptamana atunci si intr’o zi au venit niste unii cu masina prin sat sa vanda gaini. Si ii auzi “gaini, gaini avem, gaini de vanzare avem”…bun, nu o sa ma leg si de faptul ca soferul avea mana lipita pe claxon pentru ca alta explicatie nu gasesc la faptul ca claxona preluuung in continuu(tot m’am legat, nu? Dar doar putin deci nu se pune, nu?) Asa si acum sa revenim. Printre acele claxoane mai prelungi decat cele de la mort il auzeai pe celalalt om care tipa ca vinde gaini…la un moment dat se opreste, parca se distinge si o frana mai brusca, si dupa cateva momente ii auzi iar “gaini avem, gaini de vanzare avem, gaini, gaini avem” si acum vine partea interesanta ii auzi ca striga si  “rate, rate de vanzare, rate avem”. Opaaa, cand au facut aprovizionare si cu rate ca pana acum aveau doar gaini. Hmmm sa aibe oare vreo legatura acea oprire brusca? Mintea mea crede ca da…si tot mintea mea debiteaza urmatoarea intrebrare “de ce te duci sa vinzi gaini intr’un sat?” Adica ma gandesc ca in sat toata lumea (care vrea) are deja gaini si pun closti ca sa le scoata pui, nu? Dar nu, mai bine vine un antreprenor iscusit si vinde gaini in sat…eventual proprietarului.

Da…cand mi’am notat chestia asta in telefon (pentru ca am mai spus eu odata pe aici ca am in telefon o notita cu numele “inspiratie de moment” in care scriu un titlu sau o idee chiar in momentul in care imi vine pentru ca altfel uit, dar in ultimul timp nu am mai scris…) aveam mai multe in cap, adica credeam ca o sa iasa ceva mai mult…eh asta e, n’a fost sa fie…<<articol scris fara inspiratie>>…

Miercurea fara cuvinte(23)

Mai multe gasiti la Carmen