26 februarie 2015

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , ,
De aproximat 2-3 luni melodia asta ma obsedeaza, dar grav rau de tot, si inca nu reusesc sa mi-o scot din minte chiar daca are cele mai idioate versuri posibile, ritmul si bassul nu imi ies din minte orice as incerca...dar pana una alta fuck that little mouse 'cause' i'm an Albatraoz


25 februarie 2015

Intotdeauna am avut o atractie pentru nunti, nu stiu de ce, poate pentru ca am fost la foarte putine sau poate pentru ca in copilarie parintii nu ma luau niciodata cu ei si eu stateam acasa si doar imi imaginam “bai oare cum e acolo?” si imi faceam tot felul de filme in cap, poate asta este motivul, dar nu garantez. Interesant, sau poate ca nu, este faptul ca acum am ajuns la varsta in care nu mai merg la nuntile rudelor sau ale prietenilor de familie, acum a venit vremea aia cand merg la nuntile prietenilor mei si asta nu este un gand cu care sa ma pot acomoda asa usor, inca procesez greu vestile de acest gen. Si le procesez si mai greu cand vine vorba de persoane pe care le cunosc dintotdeauna practic. Luna trecuta am primit vestea ca unul dintre prietenii mei foarte buni din copilarie se insoara, am ramas destul de “serios?”. Acum ceva timp, nu mult, mi-a cerut o favoare, bineinteles ca nu l-am putut refuza, cand am aflat insa care era rugamintea ma cam batea gandul sa ma razgandesc, a vrut sa ii ajut viitoarea sotie sa isi aleaga o rochie de mireasa, pentru ca vor sa fie si ceva traditional, mirele nu trebuie sa vada rochia pana in ziua nuntii. Dar a fost ok intr-un final, pot spune ca m-am distrat chiar, si asa i-am cunoscut putin mai bine “aleasa inimii”. Nu sunt fan shopping, sau cel putin nu sunt fan shopping de rochii in general, cand vine vorba de rochii pentru nunti nu stiu ce sa spun ca nu prea am experienta, a fost cam prima data cand am fost intr-un astfel de magazin deci nu ma pot afirma. Insa timpul a trecut destul de usor, chiar fara sa ne dam seama pot spune, si am vorbit despre tot felul de lucruri, fericite, triste, amintiri, planuri de viitor si normal, despre nunta. Era destul de trista ca nu am facut asta mai devreme, se pare ca magazin avea reduceri de 50% pentru rochiile de pe stoc si de 15% pentru cele la comanda, dar au fost doar pe 12, 13 si 14, dar nu a stiut de ele. Dar totul s-a sfarsit cu bine sa spun asa, intr-un final a ramas doar la doua variante. Sa vi le arat sau nu? Hai sa vi le arat, dar nu o sa spun pe care a ales-o ca poate intra N. pe aici. Una este rochia Amalia 

Si cealalta este rochia Nadia


Ambele veneau genial pe ea, si asta o spun eu care nu am pic de habar in domeniu sau in domenii similare, dar zau ca m-a lasat fara cuvinte. Sincer? Acum abia astept sa vina ziua cea mare pentru ca mor de nerabdare sa vad ce fata o sa faca N. cand o sa o vada imbraca cu ea. 

23 februarie 2015

Recent am fost intr-un pub si la masa de langa s-au asezat niste persoane banale initial, defapt nu chiar banale, dar nu aveau nimic special sa zic asa, nu ieseau in evidenta, asta pana cand a venit sa le ia comanda. In momentul ala cel mai “solid” de la masa a comandat ceva in spaniola, chelnerul i-a spus in engleza ca ia comenzi doar in romana sau in engleza, in momentul ala o individa de la masa, erau 2 cu 2, ii spune in engleza ca ei sunt romani, dar au stau un an in spania si nu mai stiu sa vorbeasca fluent in limba romana nici cat sa ceara 2 cafele si 2 sucuri. In momentul ala eu am ramas complet... fara cuvinte.... cum sa spui asa ceva? Mi se pare un lucru complet deplasat si idiot. Esti roman? O sa fi mereu roman, indiferent ca stai 1 an sau 10 in alta tara, chiar daca iti convine sau nu, nu poti sa schimbi ceea ce esti, oricat ai incerca. Sa nu mai spun ca spaniola si engleza lor era fix de balta...nu stiu nici eu mult, nici din una nici din cealalta, dar accentul nu il capeti asa usor, ei nu il aveau deloc, si daca in engleza am putut sa le depistez si eu greselile...se intelege cat de “bine” vorbeau, nu? 


Da, stiu, acum o sa imi spuna multi ca asta e tara de ***** si ca nu se merita nimic si asa mai departe, dar am o intrebare: daca noi, romanii, nu stim sa ne respectam si sa ne iubim tara, nu stim cum sa o punem in valoare si ne “mandrim” doar cu betivii care nu mai stiu nici sa mearga, cu muntii de gunoaie sau cu diverse drame(accident, morti, crime), cum putem avea pretentia ca altii sa o faca? Cum cand noi nu stim sa o face, cand noi nu ne putem promova frumosul din tara asta 

18 februarie 2015

Va dau doua situatii aici, prima in care C. alege sa mearga de fiecare data cu masina la reprezentanta firmei si niciodata la alt service, si B. care prefera sa isi ia piese de afara, tot de la reprezentanta, dar cica iese mai ieftin. Dat fiind ca C. vrea sa isi cam schimbe masina incepe sa puna bani “la saltea” si cand a intrat unul in el a ales sa mearga pe motoda lui B. I-a luat asigurarea tipului bineinteles, dar fix cu o luna inainte ii expirase casco si nu si-a facut din nou, a trebuit sa se descurce doar cu asigurarea celuilalt si a ales ca pentru prima data sa nu mearga la reprezentanta. Dar dupa ce si-a dat comanda de piese si le-a inlocuit la un service “de duzina”, cum spune el, a mers la reprezentanta sa ii indrepte tabla si sa o vopseasca. Baietii de la reprezentanta au vazut ca e vorba de accident si i-au cerut tot felul de hartii de la politie, ca asa e protocolul, si apoi l-au intrebat si de reparatii ca nu le avea trecute in cartea masinii. Le-a explicat el acolo si l-au intrebat daca a primit si documente pentru piesele de afara, le-a zis ca da si baietii au vrut sa i le treaca in cartea masinii pentru ca piesele erau tot de la firma lor, dar din afara, au fost ok aici. Problema? C. nu avea nici cea mai mica idee ce scrie pe hartiile alea, era scris in germana. S-a gandit sa incerce google translate, dar mai rau l-a bagat in ceata, i-a tradus niste termeni specifici ca pe niste alimente, filtrul de ulei era ulei de masline dupa google translate, deci... . Dar voi stiti doar ca el e descurcaret, a facut ca in emisiunea aia cu vrei sa fii milionar, a ales una cele 3 variante ajutatoare “suna un prieten”. Il suna pe B. si ii povesteste, acesta ii da numarul unui traducator independent cu care lucreaza el tot pentru asa ceva. A luat numarul, s-a intalnit cu respectivul, dar fiind singur era destul de aglomerat, dura 3 zile sa ii traduca toate hartiile si trebuia sa astepte 2 saptamani sa termine ce avea deja inceput. Problema? El avea nevoie de traduceri in maxim 3 zile ca se le poata duce la reprezentanta. Cam dezamagit incepea sa renunte, dar fix cand se consolase cu ideea gaseste pe facebook o reclama sponsorizata cu un video de youtube, da click pe el si il urmareste:
 Ca un rezumat, cei de la Academia de traduceri lucreaza cu peste 300 de traducatori si acopera peste 100 de limbi straine. Normal ca nu a mai stat pe ganduri, deja trecuse o zi, suna, stabileste o intalnire, lasa actele si intr-o zi si jumatate le-a si primit inapoi traduse, si-a rezolvat treburile la reprezentanta si primul lucru pe care l-a facut dupa ce a iesit de acolo a fost sa se duca sa isi faca din nou casco, apoi l-a sunat pe B. sa ii spuna ca nu se mai complica atat data viitoare.

16 februarie 2015

Anul acesta, pan acum, de-a lungul timpului am tot “adunat” subiecte pe care sa le dezbat aici, dar dupa lunga absenta nu prea mai aveam aceiasi dorinta sa ma grabesc sa ajung acasa si incep direct sa scriu. Dar este bine ca totusi le-am salvat unedva prin diverse poze, da, vedeam ceva care ma intriga sau enerva si ii faceam poza sa imi amintesc. Deci...o sa am ceva idei de articole in viitorul apropiat, dar astazi incep cu altceva. Asta va spun, sau va arat, cum s-a terminat prima mea sesiune. Uite fix asa:


Cum a fost? Nu pot spune ca foarte stresant, dar suficient de stresant, desigur acum ar putea sa apara anumite persoane care sa spuna ca nu m-am stresat deloc si ca am lenevit mai mult, daaar asta este partea a 2-a si intotdeauna exista un exterior si un interior, o privire directa si una de substrat, dar au si ei dreptatea lor, nu m-am agitat foarte tare si pe de-o parte am anumite regrete, dar cu toate astea s-a terminat si regretele sunt inutile acum, si nu a fost chiar atat de rau pe cat ar vrea altii sa creada ca a fost. Si cand ii aud pe altii cu nopti nedormite, cu stres la maxim, cu 3-4 cafele pe zii + 2-3 energizante, nu stiu ce sa zic, involuntar ma cam amuza cand ma gandesc ca eu am ramas la zi cu vreo 4 seriale, am vazut si cateva filme, m-am distrat, am dormit ( si din nou aici ar putea interveni anumite persoane care sa spuna ca am dormit chiar muult, defapt ca de obicei) si totusi s-a terminat relativ ok sesiunea pentru mine, poate chiar mai bine decat pentru cei care s-au stresat foarte tare.

Pertotal media 8,1 pe semestru cu tot cu anm’ul eu zic ca este suficient de ok pentru efortul pe care l-am( sau nu) depus. Acum ca e vacanta, somnic de voie, leneveala cat cuprinde si rasfat de la mami ca doar sunt acasa, nu? 

13 februarie 2015

Niciodata nu o sa fi multumit de timpul in care iti este adusa comanda la un restaurant. De ce? Simplu, pentru ca exista doua situatii posibile: prima cand ti se aduce comanda in 5-10 minute, cand se intampla asta esti morocanos ca “normal, au mancarea facuta de o saptamana, doar au incalzit-o la microunde”, si normal ca nu esti multumit de asa ceva, o sa mananci, dar o sa bolborosesti in continuare; a doua situatie este cand astepti 20-25 minute, atunci te isterizezi, adica cum, de ce nu iti aduce nimeni comanda, ce restaurant e ala? Nici macar nu e asa plin, au angajat numai niste incompetenti. Si normal, o sa mananci si aici cand primesti comanda, dar o sa bolborosesti in continuare.
Si in concluzie nu esti multumit de timp, nu, nu exista timp de mijloc, astea sunt cele mai intalnite situatii, ori prea repede, ori tarziu, si tu ca si client o sa fi in permanenta nemultumit. Trebuie sa recunosti ca asa se intampla de fiecare data.

Solutie? Nu exista o solutie, pur si simplu asa functioneaza restaurantele, ba ca e aglomerat, ba ca iti pregatesc sau doar incalzesc mancarea, asa functioneaza sistemul asta, asa a functionat din totdeauna si asa o sa functioneze in continuare.

2 februarie 2015

Sambata am pus pe facebook imaginea asta 

Si am zis ca o sa detaliez si o sa arat pozele mai “clar” ieri intr-un articol, dar ieri...ieri sa spunem ca am dormit mai mult...sau nu, mai bine sa spunem ca am invatat pentru examenul de la care doar ce m-am intors, da, mai bine asa, ieri am invatat. Asa ca detaliez astazi, acum.
In poza sunt 3 citate de la 3 persoane foarte dragi mie care mi-au urat in modul lor la multi ani. Sa ii luam pe rand, in ordinea in care au venit. Incepem cu A. care mi-a dat setul asta de mesaje, la ora, se vede in imagine ora. 

Normal ca nu mi-am dat seama ca e ziua mea, normal ca nu, dar tot normal este ca am sunat-o sa o linistesc si sa-i explic ca nu trebuie sa ii fie frica, e ok, si daca trec la varianta imbunatatita 2.0 tot o sa fie prietena mea si totul o sa fie ca inainte. Dar faptul ca mi-a zis-o intr-un mod atat de dragut m-a emotionat.
Despre treaba cu versiunea imbunatatita 2.0....ei bine, aici ideea mi-a venit dupa ce Cha mi-a spus pe facebook si asta “Bun venit printre astia cu 2.” Si de aici eu am interpreat-o ca fiind versiune upgradata 2.0.
Sa continuam cu C. In imaginea de sus el este cel cu mesajul ala infernal de lung. Nu mai pun printscrean-ul ca nu se intelege bine, asa ca o sa pun cu “copy-paste” mesajul lui. La ce s-a gandit el? Sa spuna 20 de motive pentru care ii place de mine si sa puna si poza in care stau in zapada, pe spate cu picioarele ridicate(am mai pus-o pe aici si pe facebook, nu o pun din nou acum), ca doar am facut 20 de ani...nu vreau sa imi imaginez cate pagini scria daca faceam 50. Oricum, mesajul este genial, chiar daca unele nu trebuiau facute publice, are dreptate cu tot ce scrie acolo, poate mai putin partea cu anm’ul, dar stiti cum e, “cine se aseamana se aduna”. Si asta este mesajul:
“Pentru ca esti cea mai ciudata persoana pe care o cunosc.
Pentru ca esti cea mai nebuna persoana pe care o cunosc.
Pentru ca esti cea mai inventiva persoana pe care o cunosc.
Pentru ca esti cea mai visatoare persoana pe care o cunosc.
Pentru ca esti cea mai buna ascultatoare pe care o cunosc.
Pentru ca esti cea mai diferita persoana pe care o cunosc.
Pentru ca esti cea mai iertatoare persoana pe care o cunosc.
Pentru ca ai cele mai idioate idei geniale.
Pentru ca ai cea mai bogata imaginatie.
Pentru ca imi dai cele mai bune sfaturi.
Pentru ca mereu esti acolo pentru mine.
Pentru ca mereu ma faci sa ma simt mai bine.
Pentru ca imi iei apararea in fata oricui chiar si cand gresesc.
Pentru ca ma certi grav de tot atunci cand gresesc.
Pentru ca esti prietena mea.
Pentru ca esti unica.
Pentru ca ma iubesti.
Pentru ca te ador.
Pentru ca te iubesc.
Pentru ca e ziua ta.
Si multe alte "pentru ca", dar ma opresc la 20, ca ai facut doar 20 de ani si chiar esti nebuna, iti iubesti toti prietenii, bani vad ca tot faci, tine-o tot asa aici, tanara clar o sa fii mereu, ai mintea unui copil de 2 ani in general, dar in acelasi timp esti cea mai matura persoana pe care o cunosc, griji nu ar trebui sa ai deloc(stii ca se rezolva si anm'ul ;) ) si o sa traiesti mereu asa cum stii pentru ca daca iti spune cineva ce sau cum sa faci o sa faci exact invers :)) Dar pentru toate astea te iubesc, pentru ca esti prietena pe care nu vreau sa o pierd nicioada si stiu ca nu o sa o pierd pentru ca ma iubesti, nu poti sa stai fara mine :))”
Celalalt mesaj din imagine este de la M. care sincer a fost cea mai placuta surpriza de ziua mea, m-a emotionat foarte tare si m-a lasat la propriu fara cuvinte cand am primit mailul. Si vreau sa ii multumesc din nou si aici. 

Oh si alta surpriza a fost de la google. Adica stiam ca cei de la google tot fac chestii din astea, dar nu stiam ca face si personalizate:



Imi ador prietenii, asta e clar si a tinut si C. sa mentioneze, asa ca inchei cu melodia asta: