21 ianuarie 2015

Mai multe detalii gasiti la Carmen

19 ianuarie 2015

In anul 2013 s-a implementat in sistemul de invamant romanesc evaluari pentru elevii claselor a II-a si a IV-a. Aceste evaluari sunt asemanatoare testelor internatinale PISA, teste care pun accentul pe aplicarea cunostintelor acumulate, nu pe memorarea acestora.
De ce m-a interesat pe mine subiectul acesta? Pentru ca am un verisor care anul acesta este clasa a doua si o sa sustina aceasta evaluare, asa ca m-am interesat pe net pentru detalii si am aflat ca exista o platforma care ajuta atat copiii cat si parintii, pentru ca da, este necesara implicarea activa a parintilor deoarece elevii sunt destul de mici si au nevoie de tot sprijinul pe care il pot primii pentru a se familiariza cu schimbarile aparute. Am gasit un site care ofera simulari de teste pentru clasele intai, a doua, a treia si a patra, dupa modelele PISA, TIMSS si PIRLS. Astfel atat parintii, cat si copiii, vor stii la ce sa se astepte de la aceste testari nationale.
Pe platoforma e-istet, exista mai multe pachete pe care le poti achizitiona, eu i-am recomandat unchiului meu pachetul gold, care costa 57 lei pe trei luni. Lista de preturi este chiar ok, din punctul meu de vedere, raportat la ceea ce primesti. Abonamentul de bronz, cel pentru curiosi, costa 29 lei/ luna, cel de argint, pentru avansati, 24 lei/ luna si 48 lei pe doua luni, iar cel de aur, cel pentru isteti, 19 lei/ luna si 57 de lei pe 3 luni. Si toate abonamentele contin 96-144 teste pe luna, la care primesti pe loc rezultatul, ai acces total la evolutia copilului, si exista si un clasament national, sa vezi unde se situeaza copilul tau raportat la alti copiii de aceisi varsta.
Varul meu a parut destul de incantat de platforma, ii place faptul ca primeste recompense si ca intrebarile sunt formulate in asa fel incat au legatura cu viata de zi cu zi si prezinta tot felul de jucarii educationale
Intrebarile sunt de genul acesta:




Iar la final, primesti pe loc nota si recompensa 

13 ianuarie 2015

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , ,
Recent am vazut cel mai stupid “experiment” posibil, cu cele mai stupide comentarii in articol. Se pare ca cineva, genial de altfel, se plictisea si s-a gandit sa fiarba un iphone 6 in coca cola. Citat din articol “telefonul care costa in jur de 700 de euro a fost testat astfel de catre cei de la TechRax - in mod surprinzator, cei de la Apple nu au creat o protectie in cazul unui astfel de experiment”
Serios, cei de la Apple sau de la orice alta firma de smartphone’uri nu s-au gandit ca exista cineva care vrea sa isi fiarba telefonul in cola de plictiseala? Sau defapt nu e de plictiseala, este de dragul stiintei.
Alt citat din articol: “Dupa 10 minute in care s-a aflat in Coca Cola in timp ce aceasta era fiarta, telefonul a explodat. Curatat dupa acest experiment, telefonul arata destul de bine - carcasa din spate a putut fi curatata iar logo-ul Apple este vizibil”  Din nou, perfect logic, dupa ce telefonul a explodat arata destul de bine, logic, doar a explodat. Cel mai important este desigur ca logo-ul Apple era inca vizibil. Asta imi aminteste de reclamele alea cu “coafura rezista”, cam asa au fost si ei...”logo-ul Apple rezita”. Cam asta a fost tot articolul, nu am ce citate sa va mai pun, dar ati prins ideea.
Mie inca nu imi vine sa cred, sincer, ca nimeni, dar absolut nimeni, din toata compania aia imensa nu s-a gandit ca exista si persoane care vor sa isi fiarba telefonul, si nu oricum, vor sa isi fiarba telefonul in coca-cola. Da, perfect logic, ce mai pot adauga? Pun si filmuletul cu acest “experiment”, pe mine m-a facut sa rad, nu neaparat filmulet cat ideea in sine de a-ti fierbe telefonul doar asa, sa vezi ce se intampla



Articolul din care am citat se gaseste pe pagina debarbati.ro cu titlul “ce se intampla daca fierbi un smartphone in cola”

11 ianuarie 2015

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , ,
Desi eu refuz cu tarie sa recunosc ca ma maturizez, ca viata isi urmeaza cursul firesc si eu nu raman etern un copil, apar situatii care imi demonstreaza ca ei bine, nu e asa cum cred eu. De ce spun asta? Am vorbit astazi cu C. si imi spunea planurile lui de a isi reamenaja casa. El sta la casa, nu la apartament, si initial voia sa se mute la Bucuresti, tot asa, sa isi faca o alta casa, dar cum economia este asta care este, si cum el inca nu a terminat nici macar facultatea s-a decis ca pentru un moment doar sa isi renoveze actuala casa. Nu are inca nimic concret in plan, nu s-a apucat de lucru. A spus ca vrea sa isi aseze intai ideile pe hartie, sa faca un total aproximativ si dupa sa se apuce de treaba efectiv. Nu are idei de schimbari foarte majore, vrea sa isi schimbe usa principala, usa de la garaj pentru ca nu i se mai deschide electric si vrea sa schimbe si tigla, vrea sa puna o tabla tip tigla suceava.
Singura “problema” pe care o mai are este ca nu gaseste un electrician bun sa ii repare usa de la garaj asa ca o sa fie nevoie sa faca o investie mai mare si acolo si sa o schimbe. Mi-a aratat si mie ce a gasit pana acum si sincer mi se pare chiar ok, atat calitativ cat si ca pret. De tigla o sa dea comanda prima, de pe  acoperisuri-traditionale.com, imediat cum se incalzeste putin afara ca sa poata sa o si puna. S-a gandit sa puna prima data tigla pentru ca este cea mai mare schimbare si este important sa o faca in timp util, cu vremea de afara nu se stie niciodata, chiar daca o sa treaca ninsorile, e posibil sa vina ploi si asa mai departe.

Sincer abia astept sa vad ce o sa ii iasa. A facut un prototip online si arata chiar interesant cu toate modificarile astea. Da, sunt modificari mici, dar aceste modificari mici sunt de efect si schimba complet infatisarea casei.

8 ianuarie 2015

Stiu ca am zis in articolul de rezumat de an ca anul asta imi propun sa ma schimb, dar stiti ce am realizat? Ca am facut deja asta, bine, nu in acelasi sens, dar m-am schimbat. Adica sa fim seriosi, cand am scris ultimul articol in care ma luam de ceva? Unde e heitareala din mine? Culmea e ca a fost involuntar si chiar nu am idee cand am scris ultimul articol in care ma iau de ceva. Am remediat ieri, cu un articol semi, dar, nu e panica, remediem in continuare. Si cum remediem? Simplu. Cu clasicul subiect care ma nemultumeste pe mine cel mai tare: cainii din parcarea de acasa!
Da, am stat si eu 2 saptamani acasa in vacanta si am mai iesit si eu din casa, ca tot omul, si ziua si noaptea, de ce sa mint acum? Am iesit si noaptea, am venit acasa noaptea, am venit acasa dimineata. Si iar a trebuit sa merg pe varfuri, sa nu cumva sa scartaie zapada sub picioarele mele prea tare sa se trezeasca animalele salbatice care se numesc cainii din parcul 4, sa am grija sa nici nu alunec ca daca alunecam si cadeam nu mai era speranta, acum mancati coliva, nu mai citeati articole scrise de mine, eram in permanenta cu telefonul in mana ca sa pot sa il apelez pe tata in caz de ceva, stiu ca pana ar fi coborat el cainii deja ar fi fost pe mine, dar voiam sa am un pic de incredere ca daca se intampla ceva exista o sansa mica acolo ca la un moment dat sa dispara acei caini de pe mine.
Asta ma face sa imi amintesc ca prin vara era un status pe facebook cu ceva de genul ca animalele sunt ok si oamenii sunt tampiti si ca ar trebui sa se ia masuri asupra oamnilor. Am dat si eu un comentariu, m-a mancat si pe mine, stiu. Am intrebat cand o sa se ia masuri si asupra cainilor, nu doar a oamnilor. Am cautat postarea si se pare ca au fost sterse comentariile, dar ale mele au ramas in “Activity log” . Mi s-a raspuns ca “nu s-au luat suficiente masuri cand au fost trimise animalele nevinovate in adaposturi?” Normal ca m-a mancat iar, i-am zis ca in slobozia nu s-a intamplat asa ceva, ca eu sunam zilnic la hingheri si cainii din parcarea de la mine nu au disparut in prezent. Asta a fost, de aici s-a trans concluzia ca sunt o persoana ingrozitoare, mi s-a spus ca isi da seama ce inima pot sa am daca am sunat hingherii sa ia niste biete animale din mediul lor, ca animalele ataca doar cand sunt atacate si ca simt cand o persoana este rea. Ce om ingrozitor sunt, asa ca o concluzie. Ocolesc cate 3-4 scari, merg prin parcare cu frica, pref sa nu ies din casa decat sa ma bat cu ei, am atacuri de panica in momentul in care aud un caine ca latra si vine spre mine. Normal, ce persoana fara suflet, ce om ingrozitor poate fi zdwub, suna la hingheri sa ia niste biete animale care nu vor decat sa se joace cu tine molfoindu-ti carnea de pe picioare. Sincer? Nu stiu cum de ma mai suport nici eu, d-apoi altii.
De ce am zis de treaba asta abia acum? Pentru ca am fost acasa si pentru ca am avut din nou, inevitabil, intalniri cu ei. Si mi-am amintit ca tot eu sunt persoana aia teribila din ecuatia asta. Eu ii bat, eu ii alerg, eu ii agresezi, ei simt ca sunt o persoana fara suflet. Incep sa ma gandesc sa ii las sa se hraneasca cu carnea mea, si asa saracii nu au ce manca, dar sa nu ii ducem in adaposturi unde sunt hraniti, sa ii lasam pe strada sa manance din gunoaie si din oameni.

Multumesc ca unde stau acum nu sunt caini, sunt defapt 1-2 in campusul politehnicii, dar sunt atat de comozi incat in momentul in care treci pe langa ei nici macar nu ridica privirea sa se uite la tine, in concluzie sunt pasnici, si in plus acolo este mereu un flux foarte mare de persoane, este un dute-vino permanent aglomerat, deci... multumesc ca nu am si aici parte de astfel de animale simpatice si dornice de joaca cu tibia mea dupa ce imi mananca muschii gambei. 

7 ianuarie 2015

Am o dilema, si una inca foarte mare. Nu inteleg deloc, dar absolut deloc, in mintea mea expresia asta nu poate capata sens: “sa traiesti cu numele”. Serios, acum, poate sa imi explice si mie cineva logica acestei expresii? Inteleg, e ziua cuiva de nume, asta o pricepe oricine, dar cum vine treaba asta sa traiesti cu numele? Traiesti cu el ca ti l-au pus la nastere parintii si il suporti, nu te duci sa il ca sa nu ii superi indirect, chiar daca ai un pomelnic in loc de nume. Sau se refera sa te muti, sa iti iei angajamente si sa traiesti cu el, sa stai cu el, sa mananci cu el, sa dormi cu el etc etc.
Oricum, eu o sa spun simplu si sec(pentru ca nu o sa spun sa traiasca nimeni cu numele) La multi ani tuturor ce poarta numele de Ioan, Ioana, Ion, Ionut, Oana si alte derivate.

Eu sunt pe antibiotice, dar va servesc pe voi cu sampanie. 

31 decembrie 2014

Posted by Zdwuby | File under : , , , , , , , , , , , , , , , ,
31 decembrie 2014, am ajuns si in ziua asta, cam repede as spune eu, dar poate mi s-a parut doar mie. La fel ca in ultimii doi ani si astazi o sa fac un rezumat al anului 2014, chiar daca nu prea a fost un an foarte activ din partea mea. Inca de la inceputul anului m-am resemnat ca ar fi inutil sa imi propun inca o data sa uit pe cineva, ghiciti ce? Anul asta chiar s-a intamplat, asa, fara sa imi propun, si chiar ma bucur. Dar chiar daca am uitat aceasta persoana, tot m-am simtit bine de 14 februarie, cand A. m-a dus la  “dracu sa ne ia”.
V-am batut destul de mult la cap cu simularile si cu bacul, dar a trecut si asta. Nu mai caut articolul sa pun link catre el, dar daca cineva este din nou curios, am avut 8,30 in bac: 7,20 romana, 9,80 mate si 7,90 fizica . A urmat admiterea. Despre asta nu prea v-am povestit, nu? Nu, nu am facut-o. Si asta din cauza ca nu a fost exact cum am vrut eu sa fie, dar pot spune ca m-am consolat cu ideea, sunt ok. Oficial sunt student la politehnica, la energetica, mai am doua saptamani si intru in prima sesiune chiar. V-am povestit totusi care sunt pasii elementari pentru un student din provincie.  Ca student inca din prima zi de facultate m-am uitat ca vitelul la poarta noua cand am vazut orarul pe site pentru ca nu stiam sa il citesc. Tot din seria “sunt student la bucuresti” mi-am gasit si primul pachet cu mancare. V-am spus si adevarul despre facultate, da, partea asta nu prea o spune nimeni cand povesteste. Si au tot urmat povestioare despre ce si cum am mai facut eu prin bucuresti, ca proaspat student.
Dupa cum am spus, a fost un an destul de inactiv din partea mea si acum cand ma uit in urma chiar imi pare rau. Imi pare rau ca nu am avut suficient de multa tarie sa va povestesc despre moartea catelusului meu, cu care inca nu m-am impacat si cu care probabil nu o sa ma impac niciodata, sunt si voi ramane mereu in aceasta faza de negare, ca nu v-am povestit despre esecul meu de la admitere, ca nu v-am povestit multe momente care m-au facut sa rad si tot asa.
Anul trecut am facut si o lista...cu ce imi propoun pentru 2014. Am luat bacul, am intrat si la facultate, la buget, nu la facultatea la care mi-am propus, dar e pe aproape, am prins si loc la camin, mi-am implinit si “fantezia” aia dubioasa a mea, ma simt foarte bine in Bucuresti si mi-am facut si prieteni noi, am picat extrem de bine in camera, ma inteleg foarte bine cu fetele din camera si ma inteleg bine si cu fetele de pe modul, de sesiune ramane de vazut daca o sa trec cu bine, cum am spus, in 2 saptamani dau ochii cu ea, iar chestia cu videourile a picat. Per total am facut mai mult sau mai putin cam tot ce mi-am propus. In 2015 sper sa:
- ajung acolo unde in 2014 nu am reusit
- sa trec cu bine peste primul an de facultate
- sa permit altor persoane sa intre in viata mea
- sa ma distrez
- sa ma schimb (in sensul de a nu mai fi acel cineva mereu acolo pentru persoanele care nu sunt niciodata acolo pentru mine)
- sa imi reiau serios activitatea pe blog
- sa lucrez mai mult

- sa plec la vara undeva fara destinatie